de ce women- & trans* only

Nu va datoram asta. Niste explicatii/clarificari din partea cercului de lecturi feministe

Suntem un cerc de lecturi feministe dedicat femeilor si inclusiv fata de persoanele transgender. Cercul a fost/este gazduit de Biblioteca Alternativa si s-a intalnit pentru prima data in vara lui 2010. Irina ne-a propus o serie de intalniri saptamanale pe marginea a 4 texte scrise de autoare femei si care fac parte din canonul literaturii feministe (“Monoloagele Vaginului” de Eve Ensler, “Scris pe Trup” de Jeanette Winterson, “The Lesbian Body” de Monique Wittig si “Another Love” de Erszebet Galgoczi).

In septembrie 2010, a inceput a doua editie a cercului, de data asta cu o lista de lecturi propuse de participante. Textele alese sunt variate atat ca gen cat si ca teme (de la mintea androgina, la scris vs. activism, la intersectii intre gen, rasa si clasa economica, la analize ale opresiunii, la singuratate, la sex work) si reflecta insasi diversitatea femeilor care iau parte la intalnirile grupului.

Am ales sa tinem si sa ne continuam intalnirile intr-un spatiu exclusiv pentru femei.

Ne-am intalnit in acest fel doua ore pe saptamana, intr-o atmosfera confortabila si relaxata ca sa discutam, ca sa ne cunoastem si ca sa vedem ce avem in comun ca femei care traiesc intr-o societate sexista si patriarhal-capitalista.

Pentru noi, acest cerc reprezinta un mediu motivant – in care putem purta discutii interesante intr-un grup care devine din ce in ce mai inchegat si promitator, discutii de care nu am avea parte in alte spatii.

Nu simtim nevoia sa ne justificam existenta si nici nu consideram, din punct de vedere politic, ca ar trebui s-o facem. Totusi, de-a lungul scurtei noastre existente ca forma de organizare numai pentru femei, ni s-au adresat comentarii si intrebari cu privire la oportunitatea si relevanta unui astfel de spatiu. Am decis sa raspundem in doua formule – o intalnire deschisa tuturor la care sa se discute despre semnificatia spatiilor pentru femei si despre acest cerc de lecturi in particular, si textul explicativ de mai jos.

Despre spatii doar pentru femei (FAQ)

I. Ce sunt spatiile doar pentru femei sau exclusiv pentru femei?

Spatiile dedicate in exclusivitate femeilor sunt spatii autonome, libere de constrangerile impuse de dominatia privilegiilor masculine si care refuza punctul de vedere “masculin” ca punct de vedere standard. Spatiile doar pentru femei si inclusive fata de persoanele transgender se doresc a fi spatii sigure, non-sexiste, non-homofobe, non-ierarhice, non-opresive si non-violente (in care orice forma de violenta este exclusa). In aceste spatii ne intalnim ca femei, in baza experientelor noastre comune care ne constituie ca femei. Dincolo de ceea ce traim si cunoastem impreuna datorita faptului ca suntem femei, ne propunem sa fim atente la si sa respectam diferentele dintre noi, sa pretuim/valorizam experientele individuale ale membrelor grupului si femeilor in general.

In spatii exclusiv pentru femei, spre deosebire de spatiile in care ne miscam zi de zi in societate, punctul nostru de vedere – ideile, experientele, dorintele, interesele si vocile noastre de femei – sunt centrale si definitorii. In astfel de spatii, nu dorim sa ne explicam, nu vrem sa fie nevoie sa aratam de ce o afirmatie intamplatoare ne jigneste, nu vrem sa vorbim tare pentru ca altii vorbesc peste noi sau pentru ca nimeni nu ne mai asculta. In spatiile pentru femei nu mai e nevoie sa depunem acest efort pentru ca aici punctul de vedere feminin reprezinta norma si nu exceptia.

Cand vorbim de “spatii sigure” vorbim in primul rind de optiunea de a centra intr-un mod firesc propria perspectiva (care pentru femei e o optiune rara). In aceste locuri temporare putem sa ne exprimam liber, sa ne exploram resursele de creativitate, sa invatam din experientele celorlalte participante, sa luam decizii colective si sa ne auto-organizam in jurul problemelor, nevoilor si ideilor noastre.

II. De ce avem nevoie de spatii exclusiv pentru femei?

Intr-o societate patriarhala, conservatoare si violenta (fizic, economic, simbolic) la adresa femeilor, dorim sa ne exercitam dreptul de a ne cunoaste.

Normele de masculinitate si feminitate difera drastic in ce priveste interactiunea cu oamenii din jur si libertatea de a-ti impune prezenta in orice spatiu. Vrem sa construim un spatiu in care nu trebuie sa gestionam in fiecare moment diferentele dintre felul in care barbatii si femeile sunt obisnuite sa se raporteze la Celalalt si la spatiu. Vrem sa stim cum ar arata interactiunile noastre departe de dinamici machiste. Vrem sa disecam automatismele implantate in noi insene de catre acest tip de societate, precum tendinta de a valoriza opiniile masculine mai mult decat pe cele feminine. Vrem sa ne auto-educam, sa ramanem constiente, atente si critice fata de ceea ce ne inconjoara. Vrem sa gasim resurse comune si vrem sa ne exprimam coerent solidaritatile.

La fel cum in spatiile mixte ne aliem in mod firesc cu femei si barbati feministi, ca refugiu de la o cultura sexista, in spatiile doar pentru femei dorim sa fim impreuna cu alte femei, discutand, transformandu-ne.

Aceste spatii-refugiu, prin definitie temporare, nu sunt realitatatea noastra cotidiana predominanta. Spatiile exclusiv pentru femei nu sunt numai o necesitate, din punct de vedere feminist ele sunt o unealta, o tactica de organizare si o sursa de putere colectiva. Din aceste locuri vor porni incercari de a transforma relatiile inegale si de constrangere dintre femei si barbati, vor porni idei noi pe care le vom folosi in viata de zi cu zi, in toate spatiile in care suntem prezente.

III. Nu sunt spatiile doar pentru femei inerent “discriminatorii”?

  • Afirmatii precum acelea care considera ca existenta unor spatii doar pentru femei ar “discrimina” barbatii ignora realitatea privilegiului masculin in care traim; ignora de asemenea, dreptul unui grup de a se contura in baza unor experiente comune ale membrilor sai.
  • Atat ca individualitati cat si ca grupuri, noi functionam intr-un context de colaborare cu aliati barbati, nefiind nici pe departe sustinatoare ale separarii totale. In acest sens, spatiile doar pentru femei reprezinta un exercitiu de acceptare si respect al deciziilor formulate de femei.
  • Intr-un context mai larg, pentru orice grup non-dominant in societate, existenta unor spatii dedicate lui constituie o necesitate si o tactica de organizare. A avea si spatii non-mixte nu inseamna “exclusivism” decit in sensul ca, oricum, parte din organizarea unei comunitati presupune intr-o anumita masura si separari/delimitari. Atata timp cat astfel de spatii exista intr-un context de colaborare, ele ajuta la o mai buna interrelationare intre diverse grupuri.

IV. Faptul ca esti femeie inseamna ca te identifici automat si ca te vei solidariza cu alte femei? Nu este o presupunere sexista? De ce aceasta separare pe baza de sex?

Sustinand ideea ca femeile sunt diferite intre ele din multe puncte de vedere, credem totusi ca acestea au niste puncte in comun. Desi nu exista o experienta universala “feminina” (sau mai degraba “a femeii”), exista experiente comune determinate de felul in care societatea ne conditioneaza si ne constringe ca femei – si de posibilitatile pe care le avem pentru a negocia ce inseamna a fi “femeie” in contextul social dat. Aceste experiente, precum si alte lucruri care tin de realitatea de a trai ca femeie, sunt aspecte pe care, desi anumiti barbati le constientizeaza, acestia nu le pot intelege in adevaratul lor sens. De cele mai multe ori , intr-un grup mixt, ele sunt fie trecute cu vederea, fie implica un efort semnificativ din partea femeilor care trebuie sa explice de ce lucrurile trebuie abordate intr-un sens sau in altul.

Pe de alta parte, o reactie la sexism des intalnita printre femei se manifesta prin actiunea de a se dezice de restul femeilor. Unele din noi considera ca, de exemplu, o femeie care nu poate trece usor peste o trauma este o femeie slaba sau ca singura iesire pentru femei este de a “depasi” statutul inferior printr-un efort de vointa. Pe aceeasi linie, o femeie puternica si independenta este o femeie care se poate alia cu majoritatea barbatilor si care nu cade prada sensibilitatii. Dar desolidarizarea de majoritatea femeilor si ignorarea/desconsiderarea altor experiente ale femeilor pe baza pozitiei ca “eu n-am avut asemenea experiente, deci nici ele nu trebuie sa aiba” ar trebui sa reprezinte pentru multe femei un subiect de reflectie si autoreflectie. Aceasta desolidarizare aduce, de cele mai multe ori, un profit personal (auto-legitimizarea sau cautarea de a te legitimiza in ochii cuiva – de obicei ai barbatilor). Mai mult, a considera ca statutul inferior al femeii este dependent exclusiv de atitudinea femeilor si poate fi depasit prin eforturi individuale inseamna a ignora problemele sistemice, cat si responsabilitatea barbatilor de a schimba starea de fapt. Iar preluarea necritica a scarii de valori patriarhale si solidarizarea automata cu barbatii, ca femeie, nu inseamna a opune rezistenta sistemului patriarhal – dimpotriva, este unul din mecanismele prin care se perpetueaza ierarhiile si problemele care construiesc acest sistem. O rezistenta reala ar trebui sa presupuna eforturi comune ale femeilor si barbatilor, pentru schimbarea din radacini a sistemului patriarhal si ierarhiilor de valori.

Noi vrem sa discutam, sa problematizam si sa invatam mai multe despre aceste lucruri. Departe de a crede ca toti barbatii sunt sexisti sau lipsiti de orice forma de empatie in raport cu realitatea femeilor, feminismul la care subscriem NU propune o delimitare pe baza de gen ca si alternativa practica sau sociala: spatiile destinate doar femeilor sunt o unealta, printre multe altele. Nu gandim societatea ca un spatiu non-mixt, insa vrem sa ne fie intelesa si respectata nevoia sau dorinta de a avea un astfel de spatiu temporar, ca o piesa intr-un puzzle mai amplu in care toate bucatile sunt interdependente.

Text co-redactat de participantele la Cercul de Lecturi feministe de la Biblioteca Alternativa, noiembrie 2010